Formarea online a devenit posibilă și prezentă în mod semnificativ pe piața formării profesionale continue după pandemia de Covid, fiind inițial acceptată și implementată ca strategia de derulare a vieții în condiții de izolare fizică.
Ulterior, ea a fost mai bine reglementată prin norme și legi, și a devenit o formă uzuală de formare continuă pentru acele domenii și teme, compatibile cu acest tip de instruire.
Succesul unei formări online se leagă de părțile ce participă la formare și cadrul sesiunii, incluzând limite și criterii menite să ofere valoare procesului și rezultatelor dorite.
Cadrul sesiunii include: aspecte de timp; locație; structură; elemente tehnice specifice echipamentelor ce reprezintă părți integrante ale acestui proces.
Tehnologia este, poate, cea mai relevantă parte a procesului de formare online, motiv pentru care atenția acordată testării acesteia și a manifestării regulilor de conduită prin funcțiile acesteia, este esențial a fi înțeleasă de către participanții la formare. Se recomandă ca regulile de conduită (folosirea funcției de ridicare mână; oprirea microfonului; momente obligatorii de utilizare a camerei; grupurile mici de discuții; adnotările dinamice; folosirea chatu-ului; etc) să fie stabilite și transmise încă de la începutul sesiunii, pentru a se asigura unitate la nivel de grup. Testarea tehnologiei reprezintă o regulă de bază și ea trebuie efectuată înainte de timpul dedicat formării propriu zise, cu minim 30 minute înainte, astfel încât cursanții să se asigure că se pot conecta și că au acces la sunet și video, iar eventualele deficiențe să poată fi remediate în timp util. Ideal ar fi să existe și un plan de rezervă pentru situații neprevăzute.
Interacțiunea cursanților prin intermediul camerelor video deschise umanizează experiența online și ajută la crearea unui sentiment de conexiune și comunitate, ajutând la depășirea cadrului înghețat al tehnologiei. Elementele de comunicare nonverbală și paraverbală, cum ar fi privirea, zâmbetul, încruntarea, etc, ajută la reglarea comunicării verbale, formatorul putând să modifice parcursul formării în consecință.
Din păcate mulți cursanți sunt reticenți în a-și ține camerele deschise, motivele fiind diverse, motiv pentru care ei pot fi încurajați să pornească camera web prin strategii de încadrare în funcție de preocupările lor. O perspectivă simplă ar fi să se pună în „papucii formatorului” și să conștientizeze cât de greu este să vorbești la o grămadă de cutii negre dintr-un ecran.
Implicarea formatorului prin adaptarea metodelor, tehnicilor și ritmului de formare la acest cadru de formare la distanță, reprezintă un alt element esențial ce conduce la adaptabilitate și eficiență pentru cursanți. Acesta poate începe sesiunea într-un mod creativ pe ritmuri muzicale sau cu exerciții de energizare la distanță. Poate de asemenea folosi materiale interactive existente deja în mediul online, cum ar fi: videoclipuri, sondaje, filme demonstrative. Important e, ca aceste materiale ce urmează a fi utilizate să fie atent organizate pe categorii și lecții pentru a avea acces facil la ele și a evita pierderea de timp pentru căutare și adecvare.
În concluzie, constatăm faptul că tranziția către mediul de învățare online a devenit constantă, așadar pentru provocările acestui tip de formare este bine să găsim tot mai multe strategii optime, care să ajute la crearea unei experiențe plăcute pentru toate părțile din proces.
