Formatorul și cursantul reprezintă părți ale relației parteneriale inițiate prin procesul formării și, ambele părți contribuie și co- construiesc relația într-un mod dinamic, activ, intersubiectiv. În acest parteneriat activ rolurile formatorul ghidează și facilitează, în timp ce cursantul colectează date și informații noi pentru a-și construi activ baza extinse de cunoștințe.
Procesul prestabilește sarcini și atribuții distincte în acest proces colaborativ, dar există și un set de atitudini ce ar fi recomandat să fie îmbrățișate de ambele părți și anume: responsabilitatea, implicarea, cooperarea, respectul reciproc și susținerea direcției comune de formare spre aplicații obiective pentru lumea reală. De altfel, în noua lume în care trăim, vechiul model al formatorului care doar relatează pasiv informații cursanților, este depășit și inadecvat și acest model este foarte repede respins sau penalizat prin însăși diluarea prezenței participanților la formare.
În educația modernă formatorul de succes acționează ca o punte ce conectează teoria cu practica, transformând necunoscutul în abilități practice și acționabile. Trecerea de pe partea necunoașterii pe cea a cunoașterii este facilitată de formator prin ajustarea ritmului, a metodelor de învățare pentru a stimula moralul și a construi încrederea în sine, prin crearea unei realități primitoare, sigure și colaborative, în care cursanții să aibă libertatea și curajul de a interacționa cu materialul predat. Simultan, monitorizarea constată a progresului prin evaluări simple dar relevante și colectarea de feedback, finisează și rafinează experiența de învățare, conducând cursanții tot mai aproape de rezultatele dorite.
De cealaltă parte, cursantul modern înțelege faptul că face parte din relația și procesul de formare, în mod activ, că nu este un recipient ce așteaptă să fie umplut. Și, atunci când înțelege corect acest parteneriat, cursantul se va implica activ, va comunica asertiv, va oferi feedback constructiv, își va propune să se implice în discuții, studii și experiențe, cu riscul de greși în reflecții și aprecieri dar cu convingerea că-și va clarifica aspectele de interes.
În concluzie, atunci când formatorul și cursantul se alătură acestei dinamici de cooperare, rezultatele au un impact mare. Aparenta ierarhie dispare și acest fapt permite construcția unei relații de respect reciproc între adulți ce au interese comune, relație ce asigură valorificarea simultană a experiențelor profesionale ale formatorului și cursantului deopotrivă. Astfel, instruirea devine extrem de contextuală, memorabilă și imediat aplicabilă în lumea reală.
