Dezvoltarea durabilă, concept-cheie în abordarea provocărilor globale actuale, ce combină creșterea economică, protecția mediului și incluziunea socială, și-a definit ca un prim obiectiv cheie, dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD), obiectivul cunoscut sub numele de „Fără sărăcie”. Acest obiectiv se aliniază cu unul dintre cele mai ambițioase obiective stabilite de Organizația Națiunilor Unite (ONU) în cadrul Agendei 2030 pentru Dezvoltare Durabilă, ce constă în eradicarea sărăciei în toate formele sale, peste tot în lume.

Dimensiunea sărăciei la nivel global.

În ciuda progreselor economice din ultimele decenii, milioane de oameni încă trăiesc pe acest glob, în condiții de sărăcie extremă. Potrivit Băncii Mondiale, peste 700 de milioane de persoane trăiesc cu mai puțin de 1,90 dolari pe zi, adică, dacă ar fi să facem o paritate a sumei pentru România, această sumă ar fi echivalentul actual al valorii de 8,38 lei (= 251 lei/lună).

Sărăcia nu înseamnă doar lipsa resurselor financiare, aceasta fiind doar punctul de plecare pentru alte efecte negative secundare, respectiv: lipsa sau accesul redus la apă potabilă, hrană, educație, sănătate, iar despre alte oportunități economice nici nu se mai poate vorbi. Aceste lipsuri perpetuează un ciclu de sărăcie intergenerațională, iar efectele sale sunt resimțite mai puternic în regiunile afectate de conflicte, schimbări climatice și inegalități sociale profunde.

Din păcate sărăcia există și-n Uniunea Europeană și reprezintă o problemă complexă ce variază semnificativ între statele membre. Potrivit Eurostat, aproximativ 21.7% din populația Uniunii Europene era expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială în anul 2022. Țările din Europa de Est și Sud sunt printre cele mai afectate, cu rate ridicate în România, Bulgaria și Grecia. Pe de altă parte, statele nordice și vestice, precum Danemarca și Suedia, au rate mai scăzute datorită sistemelor solide de protecție socială.

Factorii ce contribuie la sărăcie includ: șomajul, salariile mici și inegalitatea accesului la educație și servicii medicale. Deși UE are strategii pentru combaterea sărăciei, provocările economice și sociale actuale, precum războiul din regiune, crizele energetice și inflația, complică atingerea obiectivului de a reduce numărul persoanelor afectate.

Dimensiunea sărăciei în România

România are una dintre cele mai mari cote din Uniunea Europeană de populație care trăiește în sărăcie sau se află în situații de risc de sărăcie extremă. Cotele sunt diferențiate regional, apoi la nivel regional sunt disparități între zonele rurale (cele mai afectate) și zonele urbane. La nivel de zone, în lista cauzelor frecvente și predominante întâlnim: îmbătrânirea demografică; depopularea; infrastructuri fizice lipsă, sărace (transport, sănătate, educaţie); restructurare industrială; lipsa investițiilor corelate cu lipsa locurilor de muncă.

Soluții pentru eradicarea sărăciei

Pentru a combate eficient sărăcia, este esențială o abordare multidimensională, care să integreze politici economice, sociale și de mediu. Câteva măsuri esențiale includ:

  • Creșterea economică incluzivă: Este necesară promovarea unei economii care să creeze locuri de muncă decente pentru toți, în special pentru grupurile vulnerabile, cum ar fi femeile și tinerii. Dezvoltarea IMM-urilor și susținerea antreprenoriatului local pot contribui semnificativ la reducerea sărăciei.
  • Acces la educație și formare: Educația este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru reducerea sărăciei. Îmbunătățirea accesului la educație de calitate, inclusiv educația vocațională și tehnică, poate oferi oamenilor abilitățile necesare pentru a accesa oportunități economice mai bune.
  • Protecția socială: Implementarea unor sisteme de protecție socială eficiente poate oferi un sprijin esențial pentru persoanele aflate în situații vulnerabile. Alocațiile pentru copii, pensiile și ajutoarele pentru șomaj pot preveni sărăcia extremă și pot sprijini redresarea economică în perioade de criză. Acces la servicii de sănătate: Sărăcia și sănătatea sunt strâns legate. O populație sănătoasă este esențială pentru dezvoltarea economică, iar accesul universal la servicii medicale poate preveni ca persoanele să cadă în sărăcie din cauza costurilor de sănătate.
  • Sustenabilitatea mediului: Schimbările climatice și degradarea mediului afectează direct comunitățile vulnerabile. Proiectele de dezvoltare durabilă care protejează resursele naturale, precum apa și solul, și care promovează agricultura durabilă pot ajuta la reducerea sărăciei, în special în zonele rurale.

Toate aceste măsuri trebuie să înceapă însă cu creșterea gradului de conștientizare a tuturor oamenilor cu privire la:

  • existența acestei situații indezirabile de viață = sărăcia;
  • condițiile de susținere, directă sau indirectă, a acestei situații nedorite de viață = sărăcia;
  • impactul pe care sărăcia îl manifestă asupra celor afectați și, ne referim aici, la faptul că, un om atâta timp cât nu va avea asigurate condițiile minime și decente de supraviețuire fizică nu-și va putea direcționa atenția către alte aspecte ale vieții și nu va putea evolua;

Fiecare persoană poate opta pentru o cartografiere a propriilor acțiuni și a lanțului consecințelor acestor acțiuni în menținerea sărăciei la nivel global, iar apoi fiecare poate decide ce schimbări personale, aparent mici, pot influența schimbarea, în sens pozitiv.

În concluzie, eradicarea sărăciei este un obiectiv ambițios, este realizabil, dar acesta poate fi atins doar prin colaborare internațională, eforturi concertate din partea; guvernelor, organizațiilor și comunităților și, nu în ultimul rând prin asumarea schimbărilor personale de acțiune. Dezvoltarea durabilă nu poate fi atinsă fără combaterea inegalităților și oferirea de oportunități egale pentru toți. Așadar, investiția în oameni și în mediu reprezintă cheia pentru un viitor fără sărăcie, în care prosperitatea să fie distribuită echitabil la nivel global.

PS: Dacă-ți dorești o societate evoluată distribuie și tu informarea.