Calitatea programelor de formare este susținută de conținutul Standardelor Ocupaționale, standarde elaborate de structuri de specialitate și avizate de Autoritatea Națională Pentru Calificări.
Concret, fiecare standard ocupațional detaliază cadrul formării (număr de ore; caracteristici formatori; nivel de acces la curs; etc) și setul de competențe și teme ce ar trebui abordate în cadrul formării teoretice și practice pentru o anumită ocupație sau calificare. Când ne uităm la calitate, vom lua în considerare faptul că intenția procesului de instruire vizează modificări comportamentale ce vor îmbunătăți performanța și randamentul sarcinilor la locul de muncă.
În ceea ce privește cantitatea optimă referitoare la numărul de ore de formare necesare pentru obținerea rezultatului urmărit, deși standardele ocupaționale ne oferă un reper valoric stabilit prin reglementări juridice de către instituția ce gestionează formarea continuă, putem spune că acest indicator are mai degrabă un caracter subiectiv deoarece, nu este susținut de niciun studiu relevant în domeniu. Standardele măsoară cu aproximație resursele de timp necesare pentru transmiterea și evaluarea unei informații și mai puțin timpul necesar pentru aplicarea în practică a celor învățate teoretic și pentru evaluarea rezultatelor comportamentale obținute.
Dacă ar fi să deschidem o dezbatere pe tema celor două elemente, cantitate și calitate, vom constata că, din dorința de a economisi resursele de timp, o parte semnificativă din interlocutori ar pune accent pe prioritatea calității, în detrimentul cantității. Deși calitatea este esențială, fără consecvență și perseverență în procesul de instruire, luând în considerare mecanismele biologice ale creierului implicate în procesul învățării, nu vom obține rezultatele dorite ci doar vom bifa niște acțiuni din zona de instruire.
Ca atare, o concluzie echilibrată cu privire la cele două elemente, ar fi aceea că și calitatea și cantitatea ar trebui să fie combinate punctual în corelare cu alți factori ce țin de: cursanți (nivel inițial de educație; nivel de specializare pe tema predată; nivel de experiență practică; etc); de nivelul formării (inițiere; perfecționare; specializare; de scopul formării (actualizare; formare de noțiuni; consolidare; îmbunătățire; motivație; etc); de contextul formării (formare clasică, online, mixtă, internă, externă etc.). În mod ideal, instruirea ar trebui să ofere o combinație de conținut de înaltă calitate, specific, livrat suficient de frecvent pentru a fi eficientă.
Rămâne așadar o opțiune personală ce urmărim în procesul de instruire și cât de mult respectăm standardele formării, ca și atitudine de respect față de noi înșine.
