Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 2 – Foamete Zero – vizează eliminarea foametei, asigurarea securității alimentare și promovarea unei agriculturi durabile. Dincolo de formularea oficială, realitatea este directă: accesul la hrană suficientă și de calitate rămâne inegal, iar sistemele alimentare sunt supuse unei presiuni tot mai mari. Respectarea acestui obiectiv cere acțiuni concrete, nu doar strategii pe hârtie.
O primă direcție esențială este sprijinirea producției agricole sustenabile. Fermierii, în special cei mici și mijlocii, au nevoie de acces la tehnologii eficiente, semințe adaptate schimbărilor climatice și practici care protejează solul și apa. Investițiile în irigații moderne, rotația culturilor și reducerea utilizării excesive a substanțelor chimice contribuie direct la creșterea producției fără degradarea mediului.
La fel de important este accesul echitabil la hrană. Programele sociale, cantinele comunitare, mesele calde în școli și sprijinul pentru persoanele vulnerabile sunt măsuri imediate care combat insecuritatea alimentară. Aceste intervenții nu rezolvă singure problema, dar reduc efectele ei cele mai grave și oferă stabilitate pe termen scurt.
Reducerea risipei alimentare reprezintă o altă acțiune-cheie. O cantitate semnificativă de alimente se pierde pe lanțul de producție, distribuție și consum. Educația consumatorilor, îmbunătățirea logisticii, donarea alimentelor aflate aproape de termenul de expirare și reglementările clare pentru comercianți pot transforma risipa într-o resursă redistribuită eficient.
Educația nutrițională completează aceste măsuri. Accesul la hrană nu este suficient dacă alimentația este dezechilibrată. Informarea populației privind o dietă sănătoasă, diversificată și adaptată resurselor locale contribuie la reducerea malnutriției, în special în rândul copiilor și al persoanelor vârstnice.
Nu în ultimul rând, cooperarea între autorități, mediul privat și comunități locale este decisivă. Politicile agricole, sociale și de mediu trebuie corelate, iar rezultatele monitorizate constant. Fără coordonare, eforturile rămân fragmentate și ineficiente.
Respectarea Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 2 nu se rezumă la producerea mai multor alimente, ci la construirea unui sistem alimentar echitabil, rezilient și responsabil. Acțiunile sunt cunoscute. Diferența o face consecvența cu care sunt aplicate.
