Formarea profesională continuă (FPC) reprezintă una dintre principalele pârghii prin care angajații își pot dezvolta competențele, iar angajatorii își pot consolida performanța și competitivitatea. Într-o piață a muncii aflată într-o permanentă schimbare, Codul Muncii reglementează clar atât drepturile, cât și obligațiile părților în ceea ce privește formarea profesională, subliniind importanța acesteia pentru evoluția carierei și stabilitatea locului de muncă.

1. Cadrul legal al formării profesionale

Potrivit Codului Muncii, articolele 192–210, formarea profesională este un drept al salariatului și, totodată, o obligație a angajatorului. Legea impune angajatorilor să asigure participarea la programe de formare profesională pentru toți salariații, în funcție de dimensiunea și specificul firmei.

Astfel:

  • Angajatorii cu cel puțin 21 de salariați trebuie să asigure participarea fiecărui angajat la un curs de formare cel puțin o dată la 2 ani.

  • Angajatorii cu sub 21 de salariați trebuie să facă acest lucru cel puțin o dată la 3 ani.

2. Drepturile angajaților în procesul de formare

Salariații beneficiază de o serie de drepturi legate de formarea profesională:

  • Dreptul de a participa la cursuri, stagii sau alte forme de pregătire profesională, propuse de angajator sau alese de comun acord.

  • Dreptul la menținerea contractului de muncă și a salariului pe perioada formării, dacă aceasta are loc la inițiativa angajatorului.

  • Dreptul la certificat de absolvire recunoscut conform legislației, atunci când cursul este autorizat.

  • Dreptul de a solicita participarea la cursuri, chiar dacă acestea nu sunt prevăzute de angajator, însă fără obligația acestuia de a aproba cererea în mod automat.

Formarea profesională nu este doar un beneficiu, ci și o garanție a evoluției în carieră, asigurând o mai bună adaptare la cerințele locului de muncă și la schimbările tehnologice sau organizaționale.

3. Obligațiile angajatorului

Angajatorul are o responsabilitate directă în ceea ce privește dezvoltarea profesională a personalului său. Printre principalele obligații se numără:

  • Elaborarea unui plan anual de formare profesională, întocmit împreună cu reprezentanții salariaților.

  • Acoperirea cheltuielilor aferente cursurilor de formare atunci când acestea sunt organizate la inițiativa sa (taxe, cazare, transport, diurnă etc.).

  • Menținerea salariului și a drepturilor corespunzătoare pentru perioada formării profesionale.

  • Informarea salariaților despre posibilitățile de formare disponibile și condițiile de acces la acestea.

În cazul în care un angajat participă la un curs de formare profesională costisitor, finanțat de angajator, se poate încheia un act adițional prin care angajatul se obligă să rămână în firmă o perioadă determinată (de obicei între 1 și 3 ani).

4. Formarea profesională la inițiativa salariatului

Angajatul are, de asemenea, libertatea de a solicita participarea la cursuri de formare din proprie inițiativă. În această situație:

  • Costurile pot fi suportate integral de salariat, dacă angajatorul nu aprobă participarea în timpul programului de lucru.

  • Dacă angajatorul aprobă participarea, salariatul poate beneficia de concediu pentru formare profesională, plătit sau neplătit, în funcție de acordul părților.

Acest tip de formare dovedește dorința de evoluție personală și profesională și contribuie la creșterea valorii individului pe piața muncii.

5. Beneficiile formării profesionale

Atât pentru angajat, cât și pentru angajator, formarea profesională continuă aduce beneficii majore:

  • Creșterea competențelor și a performanței la locul de muncă.

  • Adaptarea la noile tehnologii și procese de lucru.

  • Motivarea și fidelizarea personalului.

  • Reducerea riscului de concedieri cauzate de neadaptarea la schimbări.

Într-un sens mai larg, FPC contribuie la consolidarea culturii organizaționale și la dezvoltarea unei forțe de muncă competitive la nivel național și european.

Formarea profesională continuă, reglementată clar de Codul Muncii, reprezintă o responsabilitate comună între angajator și salariat. Este, în esență, o investiție în oameni și în viitorul organizației. Respectarea obligațiilor legale și valorificarea drepturilor de formare profesională nu doar că asigură conformitatea cu legea, ci și creează premisele unei relații de muncă bazate pe dezvoltare, performanță și respect reciproc.