Drumul către profesia de psiholog nu este nici scurt, nici ușor, dar este unul care modelează profund atât competențele profesionale, cât și calitățile personale ale celor care îl parcurg. Totul începe cu o chemare interioară – o dorință autentică de a înțelege mintea umană, comportamentul, emoțiile și complexitatea relațiilor interpersonale.
Primul pas oficial în acest traseu este admiterea la o facultate de psihologie acreditată. Studiile universitare de licență durează, în mod obișnuit, trei ani, iar în această perioadă studentul intră pentru prima dată în contact cu fundamentele teoretice ale domeniului: psihologia generală, psihologia dezvoltării, psihologia socială, psihopatologia, dar și cu metodele de cercetare și evaluare psihologică. Premergător traseului universitar, persoanele interesate de această ocupație, trebuie să se asigure că au absolvit studiile liceale din cadrul etapei educației inițiale, acest nivel de educație fiind obligatoriu pentru a accede la studii superioare.
După absolvirea ciclului de licență, continuarea studiilor printr-un program de masterat este esențială. Acesta are o durată de doi ani și permite specializarea în diverse ramuri ale psihologiei: psihologie clinică, psihoterapie, consiliere psihologică, psihologia muncii, educațională sau organizațională. Alegerea direcției se face în funcție de aptitudini, interese și planuri de carieră.
În paralel cu studiile academice, experiența practică devine o condiție obligatorie. Fie că este vorba despre stagii în spitale, centre de sănătate mintală, instituții de învățământ sau companii, contactul direct cu beneficiarii serviciilor psihologice este esențial pentru dezvoltarea abilităților profesionale și pentru înțelegerea eticii în activitate.
Un moment crucial în acest parcurs este obținerea atestatului de liberă practică, acordat de Colegiul Psihologilor din România. Pentru aceasta, psihologul debutant trebuie să urmeze un program de supervizare profesională în cadrul specializării alese, pe o durată de minimum 2 ani, sub coordonarea unui psiholog cu experiență. Este o etapă de consolidare practică și de rafinare a judecății profesionale.
După finalizarea supervizării și promovarea examenului de evaluare, psihologul poate dobândi dreptul de liberă practică în regim autonom. De aici încolo, formarea nu se oprește. Participarea la cursuri de formare continuă, workshopuri, conferințe și, pentru mulți, formări complementare în psihoterapie (care pot dura între 3 și 5 ani) devin parte integrantă din viața profesională.
Astfel, traseul formării profesionale pentru ocupația de psiholog este un proces lung, dar necesar – o combinație de studiu teoretic, practică supervizată și dezvoltare personală continuă. Este un drum care cere răbdare, seriozitate și empatie, dar care, la final, deschide porțile către o profesie profund umană și cu un impact real în viețile celor din jur.
