În economie un factor esențial îl reprezintă resursa umană angajată pe diverse posturi de muncă, ce completează automatizarea oferită prin tehnologie. Practic, competențele și abilitățile unei persoane sunt foarte greu de înlocuit 100%, tehnologia având propriile ei limite în multe sectoare de activitate.

Resursele umane angajate aduc, pe fluxul tehnologic al unei activități, indiferent dacă vorbim de servicii, producție sau comerț, un aport important pentru funcționarea acesteia în mod calitativ și continuu. Aceste resurse umane, angajate în procesul muncii, pot fi clasificate la nivel general în resurse calificate și resurse necalificate. Atunci când vorbim de resurse calificate și necalificate nu trebuie să asociem și să etichetăm lucrătorul necalificat ca fiind o persoană care nu a absolvit nicio formă de învățământ.  A fi necalificat înseamnă doar faptul că, nu există o calificare specifică și proprie unui post de muncă, așa cum sunt acestea definite prin COR (Codul ocupațiilor din România). Altfel spus, munca necalificată nu înseamnă lipsă de studii ci, lipsa unei calificări pentru postul de muncă ocupat la un moment dat, deoarece, legea prevede că pentru angajarea într-o funcție și desfășurarea unei activități, este necesară o anumită formare profesională, dobândită fie în cadrul învățământului, prin sistemul național de învățământ, fie prin programe de formare profesională în cadrul sistemului de formare profesională a adulților, conform OG 129/2000.

Din păcate, există multe persoane care dețin calificare într-un domeniu dar, pentru că lucrează în alt domeniu, sunt considerate necalificate. Motivele pentru care o persoană calificată într-un domeniu este angajat ca și necalificat pe alt domeniu, sunt multiple și putem enumera câteva, precum: remunerația mai mare; condiții de muncă mai bune; conștientizarea nepotrivirii abilităților și intereselor profesionale proprii cu studiile finalizate; deficitul de forță de muncă într-un sector industrial, etc.

Încadrarea ca muncitor necalificat potrivit contractului de muncă vine însă cu un set de dezavantaje pentru ocupantul acelui post de muncă, dar și pentru angajator. Ocupantul unui post de muncitor necalificat nu va putea avansa profesional pe domeniu și șansele de negociere a unor beneficii pentru munca prestată rămân plafonate la un anumit nivel, chiar și-n condiții de reprezentare sindicală. Pe de altă parte, angajatorul ce încadrează persoane pe posturi de muncitor necalificat trebuie să limiteze sarcinile și atribuțiile de muncă detaliate în fișa postului la acest nivel de necalificare. Corelarea unui contract de muncă necalificată cu atribuții specifice unor ocupații sau calificări de specialitate încalcă relațiile de muncă și normele de sănătate și securitate în muncă, acesta putând fi tras la răspundere, în diverse situații legale, de către reprezentanții instituțiilor publice abilitate.

Analizând aceste minime aspecte, putem observa cât de importantă rămâne opțiunea de a ne forma profesional continuu în domeniul de activitate pe care suntem angajați la un moment dat. Astfel, dacă am optat să ocupăm un post de muncă de lucrător necalificat (indiferent de motiv), dar ne dorim să evoluăm profesional la mai mult și mai bine, intenția de a ne forma profesional ar fi bine să devină un obiectiv în sine. Partea bună este că, pe piața formării profesionale continue din România există, pentru adulții ce au depășit perioada studiilor inițiale obligatorii, multe oportunități de calificare profesională, calibrate pe tipul studiilor inițiale finalizate. Spre exemplu:

  • O persoană ce a terminat doar studii primare (4 clase) poate valorifica orice oportunitate de tip „a doua șansă” pentru a atinge studiile gimnaziale, iar apoi poate identifica și urma un program de ucenicie la locul de muncă sau un program de formare profesională continuă din sistemul de formare profesională a adulților, conform OG 129/2000.

  • O persoană ce a terminat studiile gimnaziale, poate identifica și urma un program de formare profesională continuă din sistemul de formare profesională a adulților, conform OG 129/2000 sau, poate alege un program de ucenicie sau, de ce nu, poate parcurge studii liceale în format seral.

  • Și exemplele pot continua.

Partea mai puțin plăcută este faptul că orice rută de calificare am alege, aceasta implică efort, voință și răbdare, pentru că nimic nu se întâmplă instant.

Indiferent de alegere, rămâne asumarea deciziei personale și înțelegerea faptului că această alegere va reflecta poziția noastră în piața muncii de la un moment dat. Așadar, tu ce alegi? Să rămâi necalificat toată viața sau să depui puțin efort pentru a schimba viața ta și a familiei tale?

PS: Dacă-ți dorești o societate evoluată distribuie și tu informarea.