Atunci când suntem angajați și suntem provocați prin atribuțiile de muncă să rezolvăm probleme complexe, ne dăm seama că, deseori, cunoştinţele noastre, în calitate de profesioniști, de factori de execuție sau decizie şi de fiinţe umane, pot fi incomplete raportate la context. Adevărul e, că nimeni nu poate şi nu trebuie să ştie totul, iar înţelegerea incapacității de a avea cunoștințe exhaustive în orice context, pare o provocare, dar în fapt este un adevăr general valabil.

Ascunderea incapacității noastre de a formula răspunsuri și opțiuni într-un anumit caz, poate echivala cu o trădare a profesiei și susține limitarea identificării unor soluţii şi răspunsuri multidimensionale prin implicarea altor profesioniști.

Formarea profesională continuă poate contribui la încurajarea angajaților să fie conştienţi de limitele propriilor cunoştinţe, oferind totodată spaţii pentru ca aceștia să poată reflecta asupra a ceea ce știu, asupra a ceea ce nu știu şi, de asemenea, ceea ce s-ar putea să nu fie în măsură să cunoască, pentru a găsi modalităţi de gestionare a acestor situații în îndeplinirea atribuțiilor de muncă.

Participarea la formare profesională continuă contribuie la dezvoltarea sau consolidarea încrederii de a fi în măsură să gestionezi cunoștințe și să procesezi informații într-o formă capabilă să susțină gândirea critică, independentă, ce ia în considerare mai multe opțiuni de rezolvare. Efectul unei astfel de abordări conduce la îmbunătățirea sentimentului de securitate ce se reflectă într-o capacitate de adaptare sporită, reacții optime și echilibrate în fața unor provocări stresante și experiențe frustrante, într-o manieră care menține capacitatea de acțiune.

Din păcate foarte multe persoane angajate fug de formarea profesională continuă. Dintr-un anumit punct de vedere nici nu-i putem condamna în condițiile în care educația inițială a implicat ca regulă educația prin coerciție și nu educația prin motivare pozitivă și recompense, motiv pentru care conceptul de învățare este alipit unui proces neplăcut de inutilitate și pedeapsă.

Cu toate acestea, odată cu maturitatea experiențelor și avansarea în viață, se cuvine să ne dezbărăm de vechile credințe legate de formare și să ne străduim să înțelegem de ce se tot insistă cu formarea pe tot parcursul vieții. Această atitudine nu ar fi altceva decât o dovadă și un pas, în plus, a maturității noastre personale și profesionale.

PS: Dacă-ți dorești o societate evoluată distribuie și tu informarea.