În fiecare an, pe 17 mai, este marcată Ziua Internațională împotriva Homofobiei, Transfobiei și Bifobiei (IDAHOTB – International Day Against Homophobia, Transphobia and Biphobia), o zi dedicată promovării egalității de șanse și demnității umane pentru toate persoanele, indiferent de orientarea lor sexuală sau identitatea de gen.

De ce 17 mai? Această dată nu este aleasă întâmplător. La 17 mai 1990, Organizația Mondială a Sănătății a eliminat homosexualitatea din lista bolilor mintale, un moment crucial în recunoașterea drepturilor persoanelor LGBTQIA+. Din 2004, ziua de 17 mai a devenit un simbol global al luptei împotriva discriminării și violenței motivate de orientarea sexuală sau identitatea de gen.

Ce înseamnă homofobia, transfobia și bifobia?

  • Homofobia este termenul ce definește atitudini ostile sau discriminatorii, asociate cu emoții de frică, dezgust, anxietate, stinghereală, respingere, față de persoanele homosexuale și lucrurile asociate acestor persoane;
  • Transfobia este termenul ce definește prejudecățile, discriminarea sau aversiunea față de persoanele transgender;
  • Bifobia este termenul ce definește atitudini de intoleranță, respingere, neîncredere, ură, etc., față de persoanele bisexuale, adesea venind atât din partea heterosexualilor, cât și din comunitatea LGBTQIA+;

Toate aceste forme de intoleranță pot apărea în multiple contexte: în familie, la școală, la locul de muncă, în mass-media sau în spațiul public. Cumva ele sunt atitudini generate de lipsa intenției sau a capacității de a înțelege diversitatea și de a o accepta, dar partea neplăcută este faptul că ele susțin frica și agresivitatea constantă în raport cu niște persoane ce sunt doar diferite din perspectiva unor aspecte umane private și consensuale în esență.

Egalitatea de șanse, un principiu fundamental pentru orice ființă umană, include și în acest context, asigurarea accesului egal la educație, locuri de muncă, servicii medicale și participare socială, indiferent de caracteristicile personale privind orientarea sexuală sau identitatea de gen, pentru că într-o societate democratică și incluzivă, toți cetățenii trebuie să fie protejați împotriva discriminării, iar drepturile lor fundamentale – respectate și garantate.

Promovarea diversității și combaterea discriminării nu înseamnă acordarea de „privilegii”, ci doar respectarea drepturilor egale pentru toți.

Implicarea instituțiilor, comunităților și a fiecărui individ pentru a combate discriminarea și a încuraja incluziunea, este extrem de importantă și putem aminti câteva măsuri potențiale :

  • Instituțiile publice trebuie să promoveze politici clare de egalitate și nediscriminare.
  • Școlile și universitățile pot integra programe de educație pentru diversitate și toleranță.
  • Angajatorii pot crea medii de lucru sigure, bazate pe respect reciproc.
  • Indivizii pot fi aliați activi ai drepturilor omului, alegând să nu rămână pasivi în fața nedreptății.

În concluzie, putem spune că ziua de 17 mai ne oferă un moment de reflecție, solidaritate și acțiune, pe care l-am putea începe cu întrebarea, atât de simplă dar profundă rostită de Papa Francisc la începutul pontificatului său, „Cine sunt eu să judec?” Într-o lume în care încă există discriminare și marginalizare, este responsabilitatea noastră comună să construim o societate bazată pe respect, demnitate și egalitate reală de șanse și să ne asumăm un minim rol în combaterea pledoariilor de ură și violență cu care se confruntă multe persoane LGBTQI+ în fiecare zi.