„FĂRĂ FOAME” sau „FOAMETE ZERO” reprezintă al doilea obiectiv de dezvoltare durabilă al Uniunii Europene, ce își propune până în anul 2030: „eradicarea foametei, asigurarea securităţii alimentare, îmbunătăţirea nutriţiei şi promovarea unei agriculturi durabile.”

Conform documentelor oficiale, acest obiectiv ar trebui atins pas cu pas, prin îndeplinirea unor ținte specifice și anume:

  • „2.1 Până în 2030, eradicarea foametei și asigurarea accesului tuturor, în special al celor săraci și în situații vulnerabile, inclusiv sugari, la produse alimentare sigure, nutritive și suficiente pe tot parcursul anului.

  • 2.2 Până în 2030, eradicarea tuturor formelor de malnutriție, inclusiv atingerea până în 2025 a țintelor convenite la nivel internațional cu privire la greutatea și talia joasă la copiii sub vârsta de 5 ani și abordarea necesităților nutriționale ale adolescentelor, femeilor însărcinate și celor care alăptează, cât și a persoanelor în vârstă.
  • 2.3 Până în 2030, dublarea productivității agricole și veniturilor micilor producători agricoli, în special femei, populațiile indigene, fermieri, păstori și pescari, inclusiv prin accesul sigur și egal la terenuri, alte resurse și factori de producție, cunoștințe, servicii financiare, piețe și oportunități pentru crearea valorii adăugate și angajarea în activități non-agricole.

  • 2.4 Până în 2030, asigurarea unor sisteme de producție alimentară durabile și implementarea unor practici agricole reziliente, care sporesc productivitatea și producția, contribuie la menținerea ecosistemelor, consolidează capacitățile de adaptare la schimbări climatice, condiții meteorologice extreme, secetă, inundații și alte dezastre și care îmbunătățesc în mod progresiv calitatea terenurilor și solului

  • 2.5 Până în 2030, menținerea diversității genetice a semințelor, plantelor cultivate și animalelor de fermă și domestice și a speciilor lor sălbatice înrudite, inclusiv prin bănci de semințe și plante gestionate corect și diversificate la nivel național, regional și internațional, precum și promovarea accesului și un schimb corect și echitabil al beneficiilor care rezultă din utilizarea resurselor genetice și cunoștințelor tradiționale asociate, conform acordurilor internaționale.”

Observăm faptul că, obiectivul în sine și țintele sale sunt foarte ambițioase și, în opinia noastră foarte greu de atins în condițiile în care, la ora actuală, anvergura acestui fenomen, de foame, este foarte mare. Conform studiilor anuale publicate de organizații reprezentative (ex. studiile și rapoartele ONU), milioane de oameni suferă la nivel mondial de foame, iar în lista cauzelor generatoare se află: războaiele și conflictele regionale; războaiele interne și instabilitatea economică; condițiile meteorologice nefavorabile agriculturii; corupția guvernelor; manipularea maselor, etc. Unele rapoarte ne spun că “aproximativ o treime din alimentele produse în lume sunt irosite, iar o parte din acestea putrezesc în depozite în timp ce așteaptă să fie distribuite pe piață” De ce se pune accent pe atingerea acestui deziderat „FĂRĂ FOAME”? … Pentru că hrana reprezintă un factor primordial aflat la baza piramidei de nevoi ce asigură supraviețuirea unei făpturi umane. Așadar, dacă ne dorim ca specia umană și generațiile viitoare (inclusiv copii, nepoții și strănepoții noștri) să existe pe această planetă trebuie să depunem eforturile necesare să le asigurăm elementele de bază necesare vieții.

În fapt, foamea este un indicator de reacție al organismului ce arată lipsa resurselor de hrană minime. Este ca un țipăt de disperare al tuturor celulelor ce compun organismul biologic…. Atunci când îți este foame toată atenția ți se concentrează și se orientează pe găsirea surselor de hrană. Și, atâta timp cât atenția este acaparată de acest scop de bază, de supraviețuire, nu se mai poate vorbi de dezvoltare individuală, de evoluție personală, profesională sau la nivel de comunitate….

Foamea ca senzație este experimentată de-a lungul vieții de majoritatea oamenilor, inclusiv de cei ce au resurse alimentare, așadar ne putem imagina ce simte o persoană ce nu a mâncat. În cazul nostru, al celor ce avem resurse alimentare, nivelul experienței este însă unul ocazional, redus ca intensitate și poate fi remediat cu ușurință, probabil doar deschizând ușa frigiderului. Amplificați însă senzația de foame cunoscută, măcar la nivel mental, cu numărul de zile dintr-un an, pentru a avea imaginea de manifestare a acestei nevoi pentru acele milioane de oameni ce suferă de foame pe glob.

Paradoxul acestei lumi este că ea include zone teritoriale în care foamea este o constantă și include zone teritoriale în care risipa alimentară este o constantă.

Paradoxul României este că, deși este o țară europeană, încă include zone și comunități în care foamea este o constantă prezentă în viața unor oameni și, în același timp, sistemele legiferate nu sunt suficient de eficiente pentru a preveni risipa alimentară și a redirecționa surplusul alimentar existent în anumite arii către cele caracterizate prin lipsă.

În concluzie, dacă ne dorim schimbare, cu toții ne putem alia la acest obiectiv al Uniunii Europene și am putea contribui, la nivel individual, pentru susținerea acestui obiectiv. Dintre potențialele alegeri și comportamente ce pot fi luate la nivel personal recomandăm:

  • Nu cumpăra mai multă mâncare decât poți consuma într-o perioadă de timp prestabilită. Astfel vei reduce riscul de a arunca mâncarea. Dacă totuși ai greșit și ai cumpărat și preparat mai multă mâncare și estimezi că nu o vei consuma, congeleaz-o pentru a preveni alterarea ei și risipa alimentară.
  • Împarte o farfurie cu mâncare ce-ți prisosește cu oameni din grupuri vulnerabile, copii sau vârstnici, despre care afli că nu-și pot asigura hrana zilnică. Aceste persoane sunt chiar în jurul nostru și trebuie doar să fim mai atenți pentru a-i identifica.
  • Cumpără fructe și legume de la producători locali, chiar dacă acestea nu sunt intacte și perfecte. Astfel vei susține producătorii locali, zonele rurale (încadrate ca regulă în categoria zonelor defavorizate) și vei diminua risipa alimentară prin reducerea riscului ca aceste fructe și legume să fie aruncate pe motiv că forma sau culoarea nu sunt corecte. Hrana este adesea alterată și irosită, deoarece lanțurile de aprovizionare nu furnizează alimentele fermierilor pe piețele locale sau regionale și acestea se strică din lipsa condițiilor de depozitare la rece.
  • Consumă carne dar, nu uita de legume. Industria de carne are un impact puternic negativ asupra mediului înconjurător, așa că un consum mai mic de carne va conduce la o producție mai redusă și un impact mai redus asupra mediului.
  • Promovează pacea. În orice zonă de conflict, armat sau nu, foamea devine o prezență generalizată în viața copiilor, femeilor, vârstnicilor și a altor grupuri vulnerabile și lipsite de puterea de apărare.
  • Abordează subiectul în grupul tău de prieteni, amici sau colegi, pentru a-i ajuta să conștientizeze acest subiect și apoi provoacă-i să pună în practică, în viața de zi cu zi, comportamente menite să combată fenomenul de foame. Sunt foarte mulți oameni care nu s-au gândit la această temă.
  • Reclamă orice abuz de putere asupra celor, vulnerabili, săraci și lipsiți de apărare.
  • Gândește-te la alte potențiale măsuri ce susțin această temă. Orice idee este binevenită.

PS: Dacă-ți dorești o societate evoluată distribuie și tu informarea.